O substanță naturală identificată într-o plantă folosită de mult timp în medicina tradițională asiatică a atras atenția cercetătorilor americani. Experimentele au arătat că acest compus poate bloca o enzimă care reduce eficiența anumitor medicamente oncologice. Descoperirea ar putea deschide noi posibilități pentru tratarea unor forme de cancer care răspund mai greu la terapiile existente, însă rezultatele trebuie confirmate prin cercetări suplimentare înainte de a putea fi aplicate la pacienți.
Triptolida, substanța naturală care a atras atenția oamenilor de știință
O echipă de cercetători de la Centrul pentru Cancer Sidney Kimmel, din cadrul Universității Johns Hopkins, a analizat proprietățile triptolidei, un compus extras din planta Tripterygium wilfordii, originară din Asia.
Planta este cunoscută și sub denumirea de vița zeului tunetului și a fost utilizată în medicina tradițională chineză. Interesul oamenilor de știință nu este însă legat de folosirea plantei ca remediu, ci de capacitatea unei substanțe din compoziția sa de a influența mecanismele celulare implicate în cancer.
Rezultatele cercetării, publicate în revista Nature Communications, indică faptul că triptolida poate inhiba activitatea enzimei DCTPP1. Aceasta contribuie la descompunerea formei active a unor medicamente oncologice, limitând astfel efectele tratamentului.
Prin blocarea enzimei, cercetătorii speră să poată crește eficiența terapiilor care, în anumite situații, nu reușesc să distrugă suficient de multe celule tumorale.
Mecanismul prin care unele tumori devin rezistente la medicamente
Rezistența la tratament reprezintă una dintre cele mai mari provocări în oncologie. Chiar dacă anumite medicamente pot controla inițial dezvoltarea tumorilor, celulele canceroase pot utiliza mecanisme biologice care le permit să supraviețuiască.
Studiul realizat de cercetătorii americani s-a concentrat asupra medicamentelor care influențează metilarea ADN-ului, un proces prin care este reglată activitatea genelor.
În mod normal, acest mecanism contribuie la funcționarea corectă a celulelor. În cancer, însă, modificările anormale ale metilării pot determina inactivarea unor gene care ar trebui să împiedice multiplicarea necontrolată a celulelor.
Medicamente precum decitabina și azacitidina sunt utilizate pentru a interveni asupra acestor procese și pentru a favoriza reactivarea genelor cu rol protector.
Problema apare atunci când enzima DCTPP1 descompune forma activă a acestor substanțe înainte ca ele să își poată îndeplini funcția. În asemenea condiții, efectul tratamentului poate fi diminuat.
Asocierea triptolidei cu decitabina a oferit rezultate promițătoare
Pentru a verifica noua abordare, specialiștii au combinat triptolida cu decitabina, un medicament deja utilizat în tratarea anumitor afecțiuni oncologice.
Experimentele realizate pe celule canceroase cultivate în laborator și pe modele animale au arătat că asocierea celor două substanțe poate îmbunătăți acțiunea decitabinei.
Prin inhibarea enzimei DCTPP1, medicamentul a putut să își păstreze mai bine activitatea și să influențeze procesele de reglare genetică din interiorul celulelor tumorale.
Cercetătorii au observat o reactivare mai eficientă a unor gene implicate în limitarea dezvoltării cancerului, precum și o creștere a distrugerii celulelor maligne.
Un alt rezultat important a fost legătura dintre nivelurile ridicate ale enzimei DCTPP1 și rezistența crescută la anumite tratamente. Această observație sugerează că enzima ar putea deveni o țintă pentru viitoarele terapii oncologice.
Descoperirea ar putea fi importantă pentru tumorile solide
Medicamentele care influențează metilarea ADN-ului au deja utilizări în tratarea unor boli oncologice, în special a anumitor afecțiuni hematologice. În cazul tumorilor solide, însă, eficiența lor a fost mai limitată.
Noua cercetare oferă o posibilă explicație pentru unele dintre aceste rezultate și indică o direcție prin care tratamentele ar putea fi îmbunătățite.
Vasan Yegnasubramanian, profesor la Universitatea Johns Hopkins și unul dintre autorii principali ai studiului, consideră că identificarea mecanismelor care reduc eficiența medicamentelor poate contribui la dezvoltarea unor combinații terapeutice mai eficiente.
Dacă inhibarea enzimei DCTPP1 se va dovedi sigură și eficientă la oameni, medicamentele din această categorie ar putea deveni utile pentru un număr mai mare de pacienți.
Totuși, această posibilitate rămâne deocamdată o ipoteză care trebuie verificată prin studii clinice.
Substanța naturală nu poate fi utilizată deocamdată ca tratament împotriva cancerului
Deși descoperirea este încurajatoare, cercetătorii avertizează că experimentele se află încă într-o etapă preclinică. Rezultatele obținute în laborator și pe animale nu garantează că aceeași combinație va funcționa în mod similar la oameni.
De asemenea, triptolida este o substanță cu potențial toxic, iar utilizarea sa necesită o evaluare atentă a siguranței. Faptul că provine dintr-o plantă nu înseamnă că poate fi administrată fără riscuri.
Consumul plantei Tripterygium wilfordii sau al unor preparate care o conțin nu reprezintă un tratament demonstrat împotriva cancerului și nu trebuie să înlocuiască terapiile recomandate de medicul oncolog.
Următoarele cercetări vor urmări identificarea unor compuși capabili să blocheze enzima DCTPP1, dar care să poată fi utilizați în condiții de siguranță.
Dacă această strategie va fi confirmată, descoperirea ar putea contribui la dezvoltarea unor tratamente care să reducă rezistența celulelor canceroase la medicamentele existente. Importanța studiului constă, așadar, nu într-un nou remediu vegetal împotriva cancerului, ci în identificarea unui mecanism biologic care ar putea fi valorificat în medicina oncologică.
Sursa foto + text: csid.ro
